Good morning Qatar !

Azi 21 martie a plouat prima data de cind am sosit aici ! (o luna si ceva)

Locul in care nu mi-a trecut prin cap sa vin sa vizitez vreodata, darmite sa petrec un an de zile cu serviciul meu aici. Primele impresii – un zbor de 6 ore pe binecunoscutul traseu Montreal-Amsterdam cu oprire de citeva ore, business class lounge la dispozitie in aceste ore face sederea mai confortabila dar nu mai putin plicticoasa – prea scurt ca sa mai ies la plimbare in oras, oricum Damrak si prin preajma deja le stiu pe dinafara. Mi-am repracticat olandeza pe care n-am uitat-o chiar complet cu stewardesele de la KLM si tot ziens la iesire la toata lumea. Alta oprire le Dammam in Arabia Saudita unde realizezi unde esti numai dupa ce vezi pe card-ul de intrare si pe care trebuie sa-l completezi scris mare si rosu pe card „pedeapsa cu moartea pt. traficanti de droguri”. Din fericire numai 45 minute oprire fara coborire din avion (nu cred ca m-as duce acolo sa lucrez vreodata, un pic cam strict dupa parerea mea, si o serie de alte chestii auzite de la alti „expats” cu obiceiuri de pe-acolo nu prea incurajatoare). Inainte de decolarea spre Doha pilotul de la KLM vine in persoana in fata la business class sa faca anunturile, bine ca n-o face in timpul zborului...

Alte 35 de minute de zbor si aterizare la Doha, in Qatar. Aeroportul e primul contact cu atmosfera locala bineninteles, plin de lume care arata foarte deosebit, in primul rind arabii cu tinutele lor traditionale albe barbatii si negre femeile, unele numai cu ochii vizibili, + o mare de straini (cu 2 mari categorii (1) expats = vestici de peste tot incepind cu U.K., Australia, Italia,

Germania, Canada, U.S. etc. + (2) asiatici care lucreaza aici in servicii de baza gen curatenie, nanny, restaurante, etc. – filippinos, indieni, nepalezi, etc.). Una peste alta e chiar mult mai mare diversitatea de natii care intra in Qatar decit pe Pearson in Toronto de exemplu (nu mai zic de Montreal).

Inainte de a sosi in Qatar, toata lumea cu care am vorbit mi s-a plins de trafic mai ales de qatarezi care conduc ca niste maniaci, dar constatarea mea personala e ca o groaza e expats conduc la fel de reckless, iar traficul nu e mai stressant decit in Bucuresti de ex., mie chiar mi se pare foarte relax in comparatie, mai ales ca fac exercitiul asta in Bucuresti cel putin o data pe an in ultimul timp.

Aici un link la un website care da ceva date despre Qatar (nu stiu cit de actuale insa):
http://www.descopera.ro/dpedia/orientul-mijlociu/2335514-qatar

Stiu ca Wikipedia in engleza da Qatarul ca tara cu PIB-ul cel mai ridicat pe cap de locuitor din lume si multe alte informatii interesante. Tocmai am citit pe un blog de expats (Qatar living) ca cea mai mare rezerva de gaz natural din lume se afla sub golful dintre Qatar si Iran.

Doha (Al-Dawha)

Desi desert, peste tot de-a lungul strazilor in oras sint aranjamente de flori foarte frumoase si gazon perfect intretinute, e o placere, totul e super curat si civilizat. Cu trecutul pe culoarea rosie a semaforului nu-i de gluma te arde la buzunar cu QAR6000.00 (approx. CAN$2000.00). Si tu esti cel care trebuie sa verifici periodic website-ul cu traffic violations sa vezi daca nu cumva ai facut vreo bulgareasca. Speeding si traffic lights sint monitorizate cu cameras, nimeni nu-ti da amenda in mina totul e direct transmis si listat online. Strada de-a lungul apei in Doha se cheama Al-Corniche (bulevard sau cum sa-l numesc, are 3 benzi dus 3 intors), e foarte animata si au un traseu pietonal de asemenea in paralel care e atractia principala din cite vad.

Apropo de trafic, pe Al-Corniche cindva intr-o seara de februarie eram oprit la stop care era pe rosu si politistul din intersectie care dirija traficul face semn sa trecem, toate hoarda de masini de pe cele 3 benzi se pune in miscare si se declanseaza nenumarate flash-uri de la camerele de trafic, mai ceva ca la Oscars. Mi-am zis ca asta e chiar o seara scumpa cu 2 mii de dolari amenda, dar din fericire nu-i prima data cind se intimpla asa ceva si cumva fac ei sa blocheze amenzile, asa ca website-ul pt. numarul meu de inmatriculare a ramas curat.

Toata zona West Bay ca si tot orasul de altfel e plin de cladiri in constructie, din care una de 99 de etaje, se pare ca in Dubai le-a luat 20 de ani sa construiasca tot ce au acum si tot mai construiesc, aici sint intr-o faza mai incipienta decit in Dubai.

Aici la stinga kitsch mare e un mall care se cheama Villagio si care reproduce destul de fidel interiorul de la Venetian Casino din Las Vegas care macar mai are si o zona foarte misto in afara de cea similara cu asta..
Sint cel putin 3 complexe rezidentiale imense ("compounds") si foarte fancy in constructie in oras (in afara de West Bay) din care unul - The Pearl - va reproduce Venetia in aer liber de data asta -tot kitsch dar in aer liber care va sa zica. Lasind gluma la o parte aici pare sa fie paradisul aarchitectilor, constructiile sint foarte avangardiste si vorba cu banii n-aduc fericirea se aplica cu modificarea banii construiesc un oras ultra-modern de la zero, plus ca incet incet se civilizeaza lucrurile pe-aici toata lumea urmeaza exemplul Dubai-ului care a facut pionierat in zona jos palaria.

Speranta de relatii pasnice in zona nu face decit sa creasca ca urmare a deschiderii economice, turistice etc., e exact ce s-a intimplat cu deschiderea chinezilor dupa 1990, totul s-a relaxat dupa, ba chiar toate lumea a profitat d.p.d.v. economic. Acum ca au investitii enorme in State de a caror soarta dumnezeu cu mila nu mai stiu ce efect va avea, dar nu cred ca se mai poate reveni la razboiul rece orice ar fi.


Stilul general in Doha e destul de nord american cind vine vorba de deplasare - n-ai masina esti pierdut. Ce e absolut specific si de neinteles e ca aproape nu au nici o trecere de pietoni !!! Treci strada pe jos pe propriul risc pe strazi cu 6-8 benzi unde viteza maxima admisa e totusi 80km/h. Unul din rarele semne de trecere de pe Al-Corniche aici:

Coincidenta, la fel ca in Bucuresti nu vezi urma de biciclist pe strada (in afara de tururi cicliste de-a lungul lui Al-Corniche ca in poza de mai sus), probabil ca mentalitatea e comuna, e semn de mare saracie sa mergi pe bicicleta la atitea 4x4 prin jur... Saracii olandezi, italieni, nemti, danezi (cam toata Europa de vest de fapt), vai steaua lor, cam naspa (am mai prins ceva expresii post-revolutionare intre timp). Sint hoarde de saraci care invadeaza pistele de biciclete la prima ora dimineata inclusiv in costume foarte elegante gata de exploatarea capitalista de la servici zilnica in Amsterdam, Milano, etc..

Ezdan Towers


Ezdan Towers, locul in care m-am mutat de curind la etajul 33 (de cite ori ma uit pe fereastra ma intreb de ce zburam asa jos) si in care voi locui pe durata contractului e in West Bay, zona noua cu architectura moderna de partea de nord-west a golfului, e un complex mare de apartamente de lux (mai mult de 1500 apartamente) in care locuiesc expats si ceva local qataris cu bani multi. De fapt qataris cu bani multi e un oxymoron, zvonurile spun ca cei 15-20% din populatia locala 100% qataris (de generatii) nu au nevoie sa munceasca si primesc in jur de QAR250,000.00 pe an tax free de la guvern, BS de lux nu ?

Piscina olimpica pe terasa la etajul 4 cu vedere foarte misto spre golf, tot kit-ul de sezlonguri, umbrelute, un mic restaurant & grill cu mese de terasa. Gym-ul e tot la et. 4 cu intrarea linga piscina si are numar dublu de treadmills, ellipticals si stationary bikes comparat cu Monster Gym si totul nou-nout + tot restul kit-ului de masinarii, e absolut perfect. Tot la 4 mai e un cafe si un supermarket de unde te depanezi cu tot ce ai nevoie. Intre timp am mai descoperit ca tot de pe terasa de la 4 se intra in 2 alte restaurante, un cafe, un mic outlet de inchiriat DVD-uri si last but not least un salon de coafor unde pt. 50 QAR (+ tip/bacsis substantial fiecare cent meritat cu prisosinta) ai o tunsoare cu shampoo si masaj, inclusiv back massage in toata regula, totul dureaza o ora in total dupa care iesi cu forte noi de acolo gata de lupta zilnica pt. existenta.

International Jewelry and Watch Exhibition – Doha, Qatar, Feb. 21 2009

Aici citeva fotografii de la amicul Alex care are clar stofa de fotograf profesionist, acelasi International Jewlery Exhibition - Doha, Feb. 21 2009, dar fotografiile lui sint mult mai interesante decit ale mele. Nu se incurca cind fotografiaza si nu stiu cum se face ca la el majoritatea pozelor sint foarte OK, ale mele ies multe miscate, am de invatat/upgrade equipment poate + nici un fel de retinere in a fotografia orice subiect cu riscul de a te alege cu vreun protest din partea expozantilor:

Am aflat secretul cu perfectiunea pozelor intre timp - Picture Stabilizer + HD, iar Sony-urile T500 si T77 au asta. T500 are si 720p video capability.

Primul drum la plaja

Mica excursie la plaja de la Al-Fawret, vreo 80km de la Doha a fost foarte OK, am nimerit chiar locul fara sa ne pierdem, desi marcajul pe sosea e aproape inexistent, iar pe harta ne-am uitat pe googlemaps pe o harta mai mult decit aproximativa. Am facut baie in mare, picnic, plimbare de vreo ora jumatate pe plaja, plecat de-alungul plajei pe uscat, la intoarcere venit prin aceeasi portiune care de data asta era acoperita de apa ca urmare a refluxului. Plus palavragit cu alt cuplu de la SNC (quebecosi prietenosi simpatici) care erau asezati cu satra linga satra noastra. Si care vin acolo absolut in fiecare week-end.

In corturile localnicilor de pe plaja unii au mobilier de living cu masa si scaune, mobilier audio-video, antene satelit afara, etc.

Totul bun si frumos pina sa plecam, cind am ramas complet impotmoliti in nisip. Noroc cu un grup de Qataris amabili (vreo 6-7 localnici) care au facut tot ce au putut sa ne scoata de-acolo si intr-un tirziu au reusit cu un cablu tractat de 4x4 al lor.

Asa ca ne-am intors veseli la Doha toata lumea binedispusa in masina ca n-am petrecut noaptea in pustiu pe plaja.

Iar azi de la capat ca aici simbata e ca luni, azi incepe saptamina de lucru. Ceva mai multe poze aici:

Une journée bien remplie sau o dupa-amiaza la Souq in Doha

Souq = bazar, practic o zona pietonala cu magazine, restaurante, terase, etc. care face farmecul oricarui oras in Europa si citeva locuri prin North America thank god for Miami / South Florida, Southern California, Montreal, Quebec City, Toronto harbour area, si altele de care probabil nu stiu eu...

Revenind la Souq e un photographer’s dream come true, atitea culori si cladiri si lumina care se reflecta si se umbreste de-a lungul lor intr-un mod absolut genial, personaje si animatie, amestecul perfect de cele 3 categorii, localnici, expats si tot restul strainilor, pe o vreme absolut superba – 25 de grade, iar seara se face chiar racoare, nu-i rau pt. un inceput de martie, februarie e la fel. De fapt ocupatia populara pe-aici de week-end e plimbare pe faleza pe Al-Corniche urmata de dupa-amiaza la Souq care deschide le 4:00pm si inchide la zece seara.

Aseara desi in timpul saptaminii am ajuns mai devreme ca de obicei inapoi la apartamentul meu si mi-am facut timp nu numai sa merg la gym o ora, sa vorbesc cu ai mei la Montréal pe webcam o ora, ba chiar si sa fac un pic de miscare pe malul golfului si un mic tur vizavi la Souq Waqif (bazar) unde e deschisa o expozitie de arta.